Cum putem gestiona eficient furia la preșcolari
Nimic nu este mai frumos pe această lume decât experiența de părinte. Încă de când ni se nasc copiii simțim că rolul nostru pe acest pământ s-a schimbat, că avem o misiune: aceea de a-i ajuta să crească frumos, să își întindă aripile, să aibă o viață frumoasă. Totuși, printre momentele de imensă bucurie pe care un copil le aduce, mai există și alte experiențe pe care le gestionăm uneori cu greu. Lucrurile se complică în momentele în care copiii sunt foarte mici, de vârstă preșcolară, când este destul de dificil să ne înțelegem cu ei, să îi facem să fie raționali. Adesea ei experimentează episoade de isterie, furie. Furia este însă, chiar dacă nu ne place, o emoție naturală, sănătoasă, pe care toți copiii o experimentează la un moment sau altul. Totuși, când vine vorba de copiii aflați la vârsta preșcolară, această emoție poate părea mai intensă, mai dificil de gestionat. Părinții, dar și educatoarele la grădiniță, se confruntă deseori cu momente în care copiii devin furioși, țipând, aruncând cu lucruri, dând din picioare, tăvălindu-se pe jos.
De ce sunt supărați cei mici
Nu există om pe acest pământ care să nu fi experimentat acest sentiment. Noi, adulții, ne enervăm deseori la serviciu, acasă, în trafic sau în magazin. Ca și în cazul tău, furia la preșcolari poate avea diverse cauze, iar înțelegerea acestor motive îi poate ajuta pe părinți să abordeze mai eficient această problemă. Dezvoltarea emoțională este diferită la fiecare ființă în parte. Așa că unul dintre motivele principale ale furiei la copiii așa de mici este faptul că ei încă învață să-și gestioneze emoțiile, să înțeleagă ceea ce simt. La această vârstă, copiii sunt adesea copleșiți de propriile lor sentimente. Ei nu au încă abilitățile necesare pentru a le exprima într-un mod adecvat. Comunicarea săracă, slabă este un factor negativ pentru orice persoană. Copiii preșcolari însă pot deveni mult mai furioși decât adulții atunci când au dificultăți în a-și exterioriza nevoile sau dorințele. Limbajul lor este limitat, pentru că încă nu au o dezvoltare completă în acest sens. Acest lucru îi face să se simtă frustrați atunci când nu pot comunica eficient ceea ce doresc sau ce îi deranjează. Ar trebui să te pui în locul lor, pentru că probabil și tu vei proceda la fel. Aici intervine o altă cauză, legată de cea expusă înainte, și anume frustrarea. Și aceasta este sta la baza furiei preșcolarilor. Aceștia pot fi frustrați atunci când se confruntă cu sarcini sau activități prea dificile pentru ei. Încercările repetate de a face ceva fără succes pot duce la o creștere a furiei, iar singurul lucru prin care se pot exterioriza este să țipe sau să arunce cu lucruri. Este mai grav când încep să lovească alți copii sau să muște pentru că se poate întâmpla și acest lucru. Schimbările pot fi dăunătoare. De câte ori nu am auzit adulții spunând că monotonia duce la supărare în cuplu sau în viața personală. În cazul celor mici lucrurile se întâmplă exact invers. Schimbările în rutina zilnică pot cauza furie copiilor preșcolari, deoarece aceștia au nevoie de stabilitate. Predictibilitatea îi face să se simtă în siguranță. Orice modificare bruscă a programului obișnuit poate genera anxietate care duce apoi la supărare sau plâns. Preșcolarii încep să-și dezvolte un simț al autonomiei. Atunci când îi impui limite sau nu îi lași să aleagă de unii singuri, ghici care este rezultatul. Este posibil să urle atât de tare că se va auzi din stradă.
Cum gestionăm totul
Așa cum am văzut în paragraful anterior, există multe cauze ale furiei la preșcolari. De fapt, chiar și pe tine, ca adult, te pot supăra multe dintre ele. Diferența este că tu poți să te redresezi, să faci față singur, să te liniștești. Pentru copii nu este atât de simplu. Tu ești cel care trebuie să aplanezi orice conflict, să îl faci pe micuț să înțeleagă cum să-și gestioneze această emoție. Nu este ușor, dar nici imposibil. Un lucru important ar fi să-i învățăm pe preșcolari să-și recunoască emoțiile. Asta îi va ajuta să înțeleagă ceea ce simt. Trebuie să știe cum să-și folosească cuvintele. Explică-le ce este frustrarea, supărarea. Este necesar să te cobori la mintea lor pentru a face acest lucru, adoptând o exprimare cât mai simplă. De exemplu, dacă copilul se simte furios din cauza lipsei de autonomie, Încearcă să-l faci să spună asta. Apoi ar trebui să-i oferi opțiuni ce pot fi controlate de tine, acceptabile, pentru a-și exercita independența. Nu trebuie să îl minți, ci să-l faci să aleagă impunând totuși limite. Dar, dacă este expus la o schimbare, ar trebui să îl pregătești din timp. Până la urmă, nici adulților nu le plac uneori lucrurile care ies din tipar. Spune-i cu câteva zile înainte despre ce se va întâmpla. Cu cât este mai bine informat, cu atât va fi mai puțin susceptibil să reacționeze cu furie. De exemplu, dacă urmează să va mutați, încearcă să îl obișnuiești din timp cu ideea. Spune-i care sunt atuurile noii locuințe, ce lucruri frumoase va putea să facă acolo.
Stabilește limite
Deși am vorbit în paragraful anterior despre cât este de important să le oferi copiilor autonomie, ai grijă să nu sară calul. Nu cred că trebuie să mai menționăm cât este de crucial să stabilești limite clare. Nu uita să și explici de ce aceste limite există. Acest lucru îi ajută să înțeleagă că există reguli, iar totul este pentru binele lor. Copiii preșcolari învață multe prin observație, așa că fii un model în toate acțiunile tale.
